Bărbați

„Mi-e rușine să merg la sală”: corp, comparație și steroizi

De Raul Cojocaru · Actualizat la · 3 min de citit

Rușinea de corp nu e doar o problemă a femeilor. Mulți bărbați evită sala, plaja sau intimitatea pentru că se simt prea slabi, prea grași, prea mici. La celălalt capăt e dismorfia musculară, numită popular „bigorexie”: senzația că nu ești niciodată destul de mare, oricât te-ai antrena. Ea crește riscul de folosire a steroizilor anabolizanți, care au efecte serioase asupra sănătății. Relația cu corpul se poate schimba, iar sala poate deveni din nou un loc pentru sănătate, nu pentru comparație.

Pe scurt

  • „Mi-e rușine să merg la sală” e o căutare frecventă a bărbaților din România.
  • Comparația cu corpurile de pe rețelele sociale alimentează rușinea.
  • Dismorfia musculară înseamnă preocuparea obsesivă că nu ești destul de musculos.
  • Steroizii anabolizanți au efecte serioase: cardiovasculare, hormonale, psihice și risc de dependență.
  • Ajută: obiective de sănătate, nu de aspect, expunere treptată și lucrul cu autocritica.

Rușinea despre care bărbații nu vorbesc

În căutările din România apar fraze ca „mi-e rușine să merg la sală”, „steroizi la sală”, „chelie” sau „complexe”. Pentru mulți bărbați, corpul e o sursă de rușine tăcută: prea slab, prea gras, prea scund, prea puțin musculos.

Rușinea aceasta are consecințe concrete: eviți sala exact când ți-ar face cel mai bine, eviți plaja, intimitatea, pozele. Uneori ajungi să te antrenezi excesiv sau să cauți scurtături periculoase.

De unde vine

  • Comparația constantă cu corpuri de pe rețelele sociale, adesea editate, filmate în unghiuri ideale sau construite cu substanțe.
  • Mesajele despre masculinitate: „un bărbat adevărat e mare și puternic”.
  • Comentarii din copilărie sau adolescență despre corp.
  • Perfecționismul aplicat corpului: niciun rezultat nu e destul. Vezi perfecționismul.
  • Anxietatea socială: frica de a fi privit și judecat. Vezi anxietatea socială.

Ce e „bigorexia” (dismorfia musculară)

Dismorfia musculară e o formă de tulburare dismorfică corporală în care preocuparea principală e că nu ești destul de musculos, chiar dacă alții te văd ca fiind în formă sau foarte musculos. Semnele frecvente:

  • verifici des corpul în oglindă sau eviți complet oglinzile;
  • nu sari niciun antrenament, nici bolnav, nici accidentat;
  • regimul alimentar devine rigid și te stresează orice abatere;
  • renunți la ieșiri sau la relații ca să nu-ți strici programul;
  • te gândești la steroizi sau îi folosești.

O meta-analiză (Mitchell și colegii, 2017) a găsit simptome de dismorfie musculară mai frecvente la culturiști decât la alți oameni care se antrenează cu greutăți și a arătat că ele sunt asociate cu alte dificultăți psihologice, precum preocupările legate de alimentație.

Despre steroizi

Un raport științific al Endocrine Society (Pope și colegii, 2014) a trecut în revistă efectele steroizilor anabolizanți și ale altor substanțe pentru performanță. Printre riscuri:

  • cardiovasculare: afectarea inimii, a tensiunii și a colesterolului;
  • hormonale: suprimarea producției proprii de testosteron, infertilitate, uneori pe termen lung;
  • psihice: schimbări de dispoziție, iritabilitate și agresivitate, iar la oprire, depresie;
  • dependență: o parte importantă dintre utilizatori dezvoltă dependență.

Dacă folosești sau te gândești să folosești steroizi, vorbește cu un medic. Nu e o discuție despre moralitate, ci despre sănătatea ta.

Marius, 22 de ani, a început sala ca să scape de complexul de a fi „prea slab”. După doi ani arată foarte bine, după părerea tuturor, mai puțin a lui. Se cântărește de două ori pe zi, refuză ieșirile cu prietenii ca să nu rateze mesele și se gândește tot mai serios la „un ciclu”. Când un prieten îi spune că „nu mai ieși deloc”, îi răspunde că „ceilalți nu înțeleg”.

Ce te ajută

  1. Schimbă obiectivul. De la „cum arăt” la „ce pot face”: putere, rezistență, somn, energie.
  2. Începe treptat cu sala, dacă rușinea te ține departe: ore mai liniștite, un plan scris, căști, un prieten.
  3. Curăță-ți feed-ul. Observă cum te simți după conturile de fitness și reduce-le pe cele care te fac să te simți mai prost.
  4. Prinde autocritica. Ai vorbi așa cu un prieten despre corpul lui?
  5. Nu sacrifica viața pentru program. Dacă antrenamentul îți ia prietenii, relația sau sănătatea, nu mai e sănătos.

Cum lucrez cu asta în terapie

  • Gândurile despre corp și verificările repetate (terapie cognitiv-comportamentală, CBT);
  • expunerea treptată la situațiile evitate: sală, plajă, poze;
  • autocritica și perfecționismul din spatele obsesiei;
  • valorile: ce vrei de la corpul tău și de la viață, dincolo de oglindă (terapie prin acceptare și angajament, ACT).

Întrebări frecvente

Ce este bigorexia?

Este denumirea populară a dismorfiei musculare: preocuparea persistentă că nu ești destul de musculos, chiar dacă ceilalți te văd în formă. E o formă de tulburare dismorfică corporală.

De ce mi-e rușine să merg la sală?

De obicei din cauza comparației cu ceilalți și a fricii de a fi judecat. E foarte frecvent la început. Ajută mult o expunere treptată, cu un plan clar și obiective de sănătate.

Sunt periculoși steroizii?

Da, pot avea efecte serioase asupra inimii, hormonilor și stării psihice, iar o parte dintre utilizatori dezvoltă dependență. Discută cu un medic dacă îi folosești sau te gândești la ei.

Bărbații pot avea probleme de imagine corporală?

Da. Rușinea de corp, tulburările alimentare și dismorfia musculară apar și la bărbați, doar că se vorbește mai puțin despre ele.

Surse

  1. Mitchell, L., Murray, S. B., Cobley, S., et al. (2017). Muscle dysmorphia symptomatology and associated psychological features in bodybuilders and non-bodybuilder resistance trainers: a systematic review and meta-analysis. Sports Medicine.
  2. Pope, H. G. Jr., Wood, R. I., Rogol, A., Nyberg, F., Bowers, L., & Bhasin, S. (2014). Adverse health consequences of performance-enhancing drugs: an Endocrine Society scientific statement. Endocrine Reviews.
  3. Wong, Y. J., Ho, M. R., Wang, S. Y., & Miller, I. S. (2017). Meta-analyses of the relationship between conformity to masculine norms and mental health-related outcomes. Journal of Counseling Psychology.

Acest articol are scop educativ și nu înlocuiește o evaluare psihologică sau psihiatrică. Exemplele sunt ilustrative, compuse, și nu provin de la clienți reali.