Sarcină neplanificată: ce faci când nu vreți același lucru

De ce scriu despre asta

Una dintre cele mai comentate postări personale de pe Reddit-ul românesc, cu aproape 900 de comentarii, e a unui bărbat a cărui prietenă e însărcinată și vrea să păstreze copilul, în timp ce el nu vrea. Discuțiile de acest fel se transformă repede în ceartă. Rareori cineva întreabă: ce simte omul acesta și cum poate trece prin asta fără să facă rău nimănui?

Articolul acesta nu îți spune ce să decideți. Încearcă să te ajute să treci prin situație mai limpede.

Ce poți simți

O analiză a 38 de studii despre bărbații tineri și sarcina neplanificată (Kane și colegii, 2019) a ajuns la o concluzie simplă: în majoritatea studiilor, bărbații trăiesc o sarcină neplanificată ca pe un eveniment de viață care aduce dileme morale și practice. Nu e ceva care „nu-i privește”.

Poți simți:

• șoc și negare: „nu se poate întâmpla acum”;
• frică: bani, carieră, relație, viitor;
• vinovăție, indiferent ce îți dorești;
• neputință, pentru că decizia nu e doar a ta;
• furie, față de situație, față de partenera ta sau față de tine;
• bucurie, uneori neașteptată, amestecată cu toate celelalte.

Toate sunt reacții omenești. Niciuna nu te face un om rău.

Ce spune legea în România

Conform articolului 201 din Codul penal, întreruperea cursului sarcinii la cererea femeii este legală până la 14 săptămâni, dacă e făcută de un medic specialist, într-o unitate autorizată. Întreruperea sarcinii fără consimțământul femeii este infracțiune gravă. Pentru situații medicale există și alte prevederi.

Concret: decizia de a continua sau de a întrerupe sarcina îi aparține legal femeii. Dacă sarcina continuă, filiația și obligațiile față de copil, inclusiv pensia de întreținere, se aplică ambilor părinți. Pentru întrebările juridice, cum ar fi recunoașterea paternității sau pensia alimentară, ai nevoie de un avocat.

Presiunea nu e o soluție

Cercetătorii descriu un fenomen numit constrângere reproductivă: comportamente prin care un partener încearcă să controleze sarcina celuilalt, de exemplu sabotarea contracepției, presiunea de a rămâne însărcinată sau presiunea de a păstra ori de a întrerupe o sarcină. Un review sistematic (Grace și Anderson, 2018) arată că ea apare frecvent împreună cu violența în cuplu. Un studiu recent pe peste 3.000 de bărbați din SUA (Grace și colegii, 2026) a găsit atât încercări de a forța întreruperea sarcinii, cât și încercări de a o împiedica.

Amenințările, ultimatumurile, retragerea afecțiunii sau a banilor, șantajul emoțional, toate acestea, în orice direcție, sunt forme de control. Ele pot lăsa urme pe termen lung, inclusiv asupra relației voastre, oricare ar fi decizia.

Cum vorbiți când nu vreți același lucru

1. Așteaptă primul val. Nu decide și nu spune lucruri ireversibile în primele ore.
2. Spune ce simți, nu ce trebuie să facă ea. „Mi-e foarte frică și nu mă simt pregătit” e diferit de „trebuie să…”.
3. Ascultă cu adevărat. Întreabă ce simte, de ce se teme, ce își dorește. Poate că nici ea nu știe încă.
4. Informați-vă împreună, de la medici, nu doar de pe internet.
5. Fii sincer despre ce poți oferi. Promisiunile pe care nu le poți ține fac mai mult rău decât adevărul.
6. Acceptă că s-ar putea să nu ajungeți la același loc. Uneori, rezultatul conversației e doar că știți amândoi, clar, ce simte fiecare.

Dacă sarcina continuă

• Decizia ta despre implicare e una dintre cele mai importante din viața ta. Merită luată în timp, nu în primele zile.
• Prezența unui tată implicat contează pentru copil, chiar dacă părinții nu sunt împreună.
• Ai grijă și de starea ta. Aproximativ unul din zece tați are depresie în perioada sarcinii și după naștere. Vezi depresia tatălui după naștere.

Dacă sarcina e întreruptă

Mulți bărbați simt după aceea ușurare, tristețe, vinovăție sau un amestec al lor, uneori cu întârziere. Toate sunt posibile. Dacă te apasă, vorbește cu cineva. Nu trebuie să treci prin asta singur, chiar dacă nu ai fost tu cel care a luat decizia.

Cum lucrez cu asta în terapie

Nu iau partea nimănui și nu îți spun ce să faceți. Lucrăm la:

• emoțiile tale, inclusiv cele „interzise”;
• claritatea: ce vrei, ce poți oferi, ce te sperie (terapie prin acceptare și angajament, ACT);
• comunicarea cu partenera, fără presiune și fără escaladare;
• pașii următori, oricare ar fi decizia.